Recent am recitit cartea “Sprint:How to Solve Big Problems and Test New Idea in Just Five Days by Jake Kapp, voiam să-mi reimprospătez memoria.

Același gând pe care l-am avut în primele zile în care am auzit despre Design Sprints. Wow, sună bine, dar totuși este cât de aplicabil rămâne pentru lumea reală? Sau este tot un trend din ăsta de o să piară repede. “Cristi cum să zici asta, e dezvoltat de Google”, da, dar și Google+ tot de ei a fost făcut…

Pentru cine nu a auzit de Design Sprint, e un proces iterativ de 5 zile, structurat în așa măsură încât la finalul săptămânii să fi rezolvat problemele universului.

Ziua 1 – Understand

Trebuie să lucrezi cu experții din compania ta pentru a înțelege problemele pe care vrei să le rezolvi și să setați care este obiectivul sprintului.

Adică îi pui în aceeași cameră pe CEO, pe cel de la marketing, pe tipa de la sales și pe nea Fănică de instalează centrala termică, pentru că ai nevoie să intrii în contact cu diverse perspective. Bonus le iei și telefoanele ca să se poată concentra mai bine. (Pss. știu un băiat la amanet, făcem fifty-fifty).

Să presupunem că se găsește o formulă în care CEO-ul unui startup-ului sau în cazul unei corporații un General Manager să renunțe la treburile lor de zi cu zi și să-și aloce o saptămână pentru un Design Sprint (în fond după cum se zice e un efort mic pentru valoarea ce o să reiasă după ce se parcurg toți pașii).

Să presupunem că oamenii nu se comporta ca niște oameni și încearcă să-și exprime valid părerile, în funcție de specificul funcției și expertizei pe care o dețin. Adică nu cumva să ne imaginăm că lumea să încline balața către CEO care-ți bagă banii pe card.

Bun, la finalul zilei noi trecând prin diferite proceduri și mișcări de Karate (empathy mapping, customer journey, swing lane digram, HMW-uri, poate un problem framing) tragem o concluzie că “ASTA” o să rezolvăm.

Dar vin ca prostu’ și întreb, ce se-ntâmplă dacă este un proiect la început de drum și nimeni din echipă nu prea știe domeniul decât la nivel superficial, sau ce se-ntâmplă dacă se descoperă că problema este într-o altă zonă decât în cea așteptată. Suspendăm săptămâna de sprint și facem research? Ne apucăm cu o lună înainte să facem research să știm și noi ce facem, adică să avem măcar un personas cât mai aproape de realitate nu construit doar din presupunerile noastre?

Ziua 2 – Ideate

Găsim potențiale soluții prin “ideație” (Știu, sună dubios varianta românizată). Având în vedere problema pe care am hotărât că o abordăm începem să formulăm diferite soluții sau chiar să ne inspirăm din soluțiile existe pe piață. Important ca pe timpul zilei să se itereze și să se genereze rapid cât mai multe schițe, idei pe care să le putem folosi.

În traducere liberă ieri am făcut rost de o problemă, să sperăm că-i și cea care trebuie. Astăzi venim și cu soluții.
Ba chiar avem voie să facem research pe competitori și să o facem în așa fel încât să avem timp să mâzgâlim niște soluții. Zic mâzgâlim pentru că nu știu câți au norocul ca nea Fănică să știe desen tehnic sau ca CEO-ul să fi fost caricaturist pentru radio în tinerețe.

Ziua 3 – Decide

Analizăm soluțiile propuse de echipă și o alegem pe cea mai bună și cu cea mai mare reușită de succes.

Cum facem asta? Super simplu, la începutul sprintului a trebuit să alegem un “Decider”. Inclusiv în carte se sugerează că ar trebui să fie CEO-ul. Practic dinamica îi la fel ca înainte de sprint doar că l-am încuiat într-o cameră.
Știu, știu, trăim într-o lume democrată, în care fiecare are dreptul să voteze cu o bulinuță ideea cea mai bună. Doar că unele voturi sunt mai egale decât celelalte, iar decider-ul are 3 bulinuțe în buzunar.

Ziua 4 – Prototype

În ziua precedentă am decis pe ce soluție mergem, astăzi o să construim un prototip care să ne ajute în validarea/ invalidarea ei.

Ne folosim de toate orele de “Abilități practice” din I-IV și le punem în aplicare. Opt ore îți ajung pentru un prototip, când te referi la o platformă web, mobile app, dar dacă încerci să testezi cum poți să faci o piscină pe Marte posibil să nu fie suficient (Așa scrie în carte: “How to solve big problems and test new ideas in just five days”).

Ziua 5 – Test

Testăm cu posibili utilizatori prototipurile create și obținem informații prețioase.

Nu știu câți dintre voi ați încercați să recrutați useri pentru un test, nu vorbim de useri generaliști pe care-i poți găsi la 3 click-uri pe facebook, rude sau colegi de muncă. Ci vorbim de real customers cu un set specific de nevoi, care să aibă timp fix vineri când trebuie testat prototype-ul.

Sărim și peste problema asta, să presupunem că suntem super buni pe sales (că de’ din echipă fac parte și oamenii de vânzări) convingem un număr de posibili utilizatori care să se încadreze în personas-ul construit de noi. Dar de câți useri avem nevoie să putem trage o concluzie validă pentru experimentul nostru?

În trecut am mai auzit de la Jakob Nielsen că sunt suficienți doar 5, problema că lumea digitală s-a mai schimbat din 2000 în prezent. Hai să presupunem că și asta e adevărat, chiar dacă știm că nu (The 5 user sample size myth).

Să mai presupunem că în momentul în care am convins oamenii să participe la testele noastre, s-au sincronizat astrele și toți erau pe același fus orar și i-am și programat unul după altul. O oră de interviu plus 10 min de pauză între ele (o cafea, o țigară, după caz). 5* 60min + 4*10min, perfect, termini în 6 ore, numai bun să închizi ziua mai repede și să ieși cu gașca la bere în oraș. Aaa. Sorry, pandemie, n-ai voie în oraș, chiar și dacă nu era pandemie, sorry… dar trebuie să transcrii discuțiile, să extragi informațiile, răspunsurile primite pe parcursul interviurilor. Acu’ roaga-te să nu ai 5 răspunsuri total diferite.

Concluzie

Nu vi se pare că ne-am folosit de multe presupuneri până am ajuns la un rezultat (cum o fi el)?

Să nu credeți că sunt un hater de serviciu, doar îmi pun o serie de intrebări, fie venite din frustrări, din experiențe, din ce am citit și din ce vreau să înțeleg.

Nici măcar nu vreau să lovesc în Design Sprint, chiar dacă îmi sună dubios titulatura de “facilitator”. Sunt conștient de beneficiile pe care le aduce. Mai ales că este un exercițiu prin care se pot alinia oamenii într-o echipă, care să nu fi avut parte de o direcție unitară înainte legată de produs sau problema pe care încearcă ei să o rezolve. Poate funcționa ca un brainstorming foarte bun. Plus este posibil ca CEO să nu obiecteze la final pentru soluția aleasă, pentru că a fost și el implicat în design. Poate fi și un proces bun pentru a ajunge la un MVP pe care să-l testezi, dar în nici într-un caz să nu te aștepți ca la finalul unei săptămânii să fi aflat care-i rolul apendicelului în organismul uman.

PS. Dacă tot ai la dispoziție 5 zile pe care le poți folosi cum vrei, mai degrabă te încui într-o cameră cu un customer și încerci să aflii cât mai multe despre el și problemele lui decât să te bazezi pe creativitatea lui nea Fănică de la centrală.