Acum câtva timp am scris “Cum să fii UX Designer în 2020”, o părere despre cum ar trebui să nu ne mai luăm atât de în serios când ne recomandăm UX Designeri.
M-am trezit cu un bum de vizitatori pe site, lucru care m-a bucurat, dar și panicat un pic. În mintea mea a venit inevitabilul “Eu ce naiba mai scriu…?”.
Am lăsat asta să treacă. Procrastinarea să vină cu o soluție. Între timp articolul a început să fie share-uit și am început să primesc mesaje cu “Ce mai scrii acum?”, “Care-i următorul articol”, “Te-ai gândit să scrii despre asta…”
Panica a revenit.
Până într-un moment în care într-o discuție cu Leo, mi-am dat seama de una dintre problemele pe care o au mulți dintre designeri și cu care mă lupt și încerc tot să o rezolv la nivel personal → “Needs to be perfect” – Pixelul tre’ să fie unde trebuie. În cazul de față articolul.
Am asociat asta și cu o problemă a unor startup-uri, dacă “ești mulțumit cu versiunea pe care ai lansat-o, înseamnă că ai lasat prea târziu”.
Câteva luni mai tarziu, am deviat un pic de la discuția inițială, dar nu foarte mult, tot în același spectru, despre MVP.
MVP, Minimum Viable Product, adică mai pe românește Produs Minim Viabil. Termen popularizat de Eric Rise în Lean Startup și după cum el zicea:
“The minimum viable product is that version of a new product which allows a team to collect the maximum amount of validated learning about customers with the least effort.”
Foarte probabil să fi văzut ilustrația lui Henrik Kniberg la un moment dat.
Metaforă drăguță. Eu vreau să construiesc o soluție pentru a ajunge din punctul A în punctul B. Folosind metoda clasică aș porni să construiesc o roată, după adaug șasiul și restul de componente până când ajungem să avem produsul dorit. În loc să pornesc cu o versiune mai simplistă în cazul de față un skateboard și să imbunătățești produsul în funcție de feedback-ul venit din partea clienților. Dar dacă scopul tău este să construiești și să vinzi mașini sport de lux, nu prea poți să pornești de la o scândură cu 4 rulmenți. Totul depinde de context.
Un mic update la ilustrația anterioară făcută de Expressive Product Design, unde ia in considerare și contextul.
Unde e problema?
Folosirea termenului de “Produs” ne-a cam pus în încurcătură pe mulți din industrie și efectiv am început să construim produse cu un număr minim de features/ caracteristici pe care să încercăm să le vindem potențialilor clienți.
Ceva în stilul ăsta:
Ceea ce nu este greșit, doar incomplet. Din nou totul depinde de context.
MVP ar trebui sa fie un mijloc prin care putem învăța, iar acel “Produs” poate fi, doar un pitch, o schiță pe un servețel, un prototype în Axure sau o variantă beta a unei platforme. Orice înseamna efortul “minim” pentru a vă valida o ipoteză și pe bază căreia poți itera sau pregăti următorii tăi pași.
Partea faină că Henrik a revenit după un timp cu niște clarificări, o nouă abordare și bineînțeles cu o nouă ilustrație.
Începe prin a defini MVP ca “Earliest Testable Product, și face parte dintr-un proces în trei etape, urmatoarele fiind “Earliest Usable Product” și la final “Earliest Lovable Product”. Abordare care s-a dovedi mai eficiență și prin prisma setării de așteptări venite din partea stakeholderilor.
Concluzie
Ce înseamnă și ce este MVP-ul poate să difere în funcție de ipotezele sau problemele pe care urmărim să le rezolvăm. Putem să-l folosim pentru a înțelege mai bine problemele dintr-o industrie sau alta. Putem să-l folosim pentru a testa diferite flow-uri pentru useri, să vedem care este cel mai intuitiv. Putem să-i dăm drumul pe o platformă de crowdfunding și efectiv să vedem dacă cineva ne va da vreun leu pentru ce am construit noi. Practic îl putem folosi pentru orice vrem să învățăm în urma unui experiment.
Link-uri utile